Lipiturile moi se caracterizează printr-un punct de topire scăzut, rezistență relativ scăzută, plasticitate bună și duritate scăzută (aprox. 15 HB). Cel mai mare avantaj al acestora este capacitatea de a face conexiuni la temperaturi relativ scăzute. Ca urmare, materialele care sunt sensibile la supraîncălzire pot fi lipite sau locurile din imediata apropiere a acestor materiale pot fi lipite.
Lipiturile de staniu-plumb sunt cele mai utilizate pe scară largă dintre lipiturile moi. Cu toate acestea, datorită conținutului de plumb din aliajele menționate mai sus, lipiturile cu staniu cu adaos de cupru sau argint sunt din ce în ce mai utilizate.